Catina, cel mai puternic antioxidant al organismului – Retete foarte bune

Dumnezeu a pus in plante o adevarata farmacie. Cu adevarat :”Minunate sunt lucrurile Tale şi sufletul meu le cunoaşte foarte. „(Psalmul 138:14)

             Catina contine cea mai mare cantitate de vitamina C, mai mult decat macesul si de zece ori mai mult decat citricele.

La noi in tara intalnim catina alba si rosie, ambele cu un puternic efect antoxidant pentru organism.

De la catina nu se folosesc doar fructele, ci si mugurii, frunzele si scoarta.

Scurt istoric

Catina este un arbust fructifer ale carui beneficii se cunosc inca din antichitate. Se pare ca ar fi originara din Asia de Sud, iar chinezii o folosesc de peste 2.000 de ani in medicina traditionala.

In Romania, catina creste in mod salbatic in zona subcarpatica din Moldova si Muntenia, din bazinul Siretului si pana la Olt.

Catina si proprietatile sale

Fructul de catina contine vitamina A, C, complexul B, E, P, K, F si microelemente precum fosfor, potasiu, magneziu, calciu, fier si sodiu. Catina este bogata si in beta-caroten (mai mult decat contine morcovul), dar si pectine, zaharuri, aminoacizi esentiali si acizi grasi esentiali.

UZ INTERN

Catina sub forma de ulei (uleiul de catina) este benefic in afectiuni precum ulcerul gastric si duodenal, diaree, reumatism, afectiuni neuroendocrinologice, circulatorii si hepatice. El mai este folosit si in alcoolism, stres, astenie, anemie, coronariene, hipertensiune, gingivite. Un efect demn de luat in seama il are si asupra depresiilor, bolii Parkinson, tumorilor, adenoamelor, afectiunilor bucale, faringitei, raguselii, gripei, racelii, intoxicatiilor si leucemiei.

Catina este considerata un bun antiinflamator, cicatrizant, antibiotic, astringent, anticancerigen. Ea este indicata si pentru tratarea afectiunilor ficatului, splinei si rinichilor.

UZ EXTERN

Catina este folosita sub forma de ulei si pentru afectiuni oftalmologice (miopie, hipermetropie, glaucom, cataracta), urticarie, alergii, dermatoze, imunitate scazuta, ulcere cutanate, eczeme, acnee, escare, hemoroizi, psoriazis si arsuri solare. Catina este un bun sudorific si mai este folosita si in tratarea anumitor afectiuni ginecologice.

Poate fi folosita in curele de slabire deoarece inhiba pofta de mancare, dar in acelasi timp vitaminizeaza organismul.

Uleiul de catina tine sub control nivelul colesterolului.

Trebuie stiut ca proprietatile antiinflamatoare, cicatrizante si antibiotice sunt detinute si de scoarta arbustului de catina.

Catina ajuta la pastrarea tineretii

Catina sau mai bine zic, mugurii de catina sub forma de tinctura sunt un excelent remediu impotriva procesului de imbatranire.

Mugurii de catina au, se pare, si un efect afrodisiac.

Catina este folosita nu doar in industria alimentara si ci in non-alimentara.

Catina, cu fruct dulce-actrisor, poate fi consumata in stare pura sau in amestec cu miere, in principal. Mai poate fi folosita la prepararea ceaiului, prajituri, etc.

Dimineata pe stomacul gol o lingurita de catina cu miere va face minuni pentru organismul tau. Daca pretul unui kilogram de catina vi se va parea mare incercati sa curatati macar o ramurica de fructele de catina si va veti lamuri de ce are un pret mai ridicat.

Sirop de catina

Un litru suc de catina obtinut din 2 kilograme de catina data prin storcatorul de rosii; 1,5kilograme de zahar sau 1 litru de miere de albine.

Sucul obtinut se pune cu zaharul sau mierea intr-un vas si se amesteca de 4-5 ori pe zi (timp de 3-4 zile) pana se topeste zaharul. (gustos.ro)

Se pune in sticle (preferabil din sticla) si se pastreaza la frigider.

Sursa: http://www.apropo.ro/news/util/catina-cel-mai-puternic-antioxidant-al-organismului-5118085

Ce folosim de la catina

In principal, se folosesc fructele, care sunt o adevarata farmacie, continand aproape toate vitaminele si mineralele necesare organismului uman. Foarte putini stiu insa ca si alte parti ale plantei au proprietati terapeutice deosebite. De pilda, scoarta de pe ramuri are efecte antiseptice, astringente si remineralizante foarte puternice, in timp ce radacinile sunt un antibiotic si un stimulent imunitar extraordinar.
Fructele se desprind foarte greu de pe ramuri, iar spinii va vor rani in timpul culesului. Pentru a simplifica lucrurile, crengutele incarcate cu fructe vor fi mai intai desprinse prin taiere de pe trunchi, urmand ca ulterior sa fie luate fructele de pe ramuri cu ajutorul unei furculite. Contrar asteptarilor, acest tratament nu va dauna plantei, care are o asemenea vitalitate, incat in urma taierii va scoate de doua – trei ori mai multe ramuri (este o metoda folosita de gradinari pentru a indesi arbustii de catina din gardurile vii) in anul urmator de vegetatie.
Scoarta de pe ramurile care raman dupa culegerea fructelor se desprinde simplu, prin cojirea cu un cutit. Pentru simplificare, in terapie se folosesc ramurile cu tot cu scoarta, asa cum vom vedea in continuare, la metodele de preparare.
Radacinile sunt rareori folosite in terapie, pentru ca, pe de o parte, sunt greu de obtinut (dezgroparea acestora nu este o treaba deloc usoara), iar pe de alta parte, taierea lor, spre deosebire de cea a crengutelor, afecteaza grav vitalitatea arbustului. In plus, aceste radacini au proprietati destul de asemanatoare cu scoarta, asa ca avem un inlocuitor valoros.

Cum preparam scoarta
si ramurile de catina

Pulberea – se obtine din scoarta lasata la uscat vreme de doua saptamani si apoi macinata cu rasnita electrica de cafea. Se obtine astfel un praf gri-albicios, cu virtuti vindecatoare deosebite, din care se administreaza cate o jumatate de lingurita de patru ori pe zi.
Tinctura – sapte linguri de praf de coaja se pun intr-o sticla cu 250 ml alcool alimentar de 70-80 de grade. Se lasa la macerat 15 zile, agitand des, dupa care se strecoara. Se ia de 3 ori pe zi cate o lingurita diluata in 100 ml apa. Extern, se dilueaza in functie de toleranta si se aplica pe rani ca cicatrizant.
Decoctul – se obtine din crengile necojite si cu eventualele frunze care au ramas. Doua maini de ramuri de catina, maruntite in prealabil, se lasa intr-o jumatate de litru de apa de seara pana dimineata, ca nd se filtreaza. Maceratul obtinut se pune deoparte, iar ramurile se maruntesc si se fierb vreme de douazeci de minute la foc mic, dupa care se filtreaza si se lasa la racit. In final, se combina cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ trei sferturi de litru de preparat, care se consuma pe parcursul unei zile.
Preparat dezinfectant – se fierbe o mana de ramuri de catina, taiate marunt, in jumatate de litru de otet, la foc mic, vreme de 10 minute, dupa care se lasa la racit si se filtreaza. Ramurile ramase dupa filtrare se ard complet, iar cenusa rezultata se combina cu putin din otetul obtinut anterior, asa incat sa se formeze o pasta, care se aplica pe locurile afectate.

Cum preparam fructele de catina

Sucul proaspat se obtine din fructele de catina de curand culese, care se spala cu apa rece si apoi se zdrobesc in mixer sau prin masina de tocat. Se obtine un suc gros, portocaliu la culoare, care se consuma in maximum 24 de ore de la preparare. Se iau 2-3 linguri de patru ori pe zi, de obicei diluat cu suc de mere.
Siropul se prepara amestecand o jumatate de litru de suc cu o jumatat e de litru de miere. Dupa omogenizare, acest amestec se pastreaza intr-o sticla bine inchisa, la frigider, unde rezista si cateva luni. Se iau cate patru-sase linguri pe zi, in cure de lunga durata.
Pulberea de fructe uscate se obtine prin macinarea cu rasn ita electrica de cafea a fructelor uscate. Se administreaza cate o lingurita, de patru ori pe zi, ca vitaminizant si remineralizant.
Uleiul de catina poate fi extras numai cu o aparatura speciala. Il gasim in Plafaruri si farmacii, ca atare, sau conditionat sub forma unor gelule. Se administreaza cate 30 de picaturi, de trei ori pe zi, in cure de minimum trei saptamani.

Catina in uz intern

Imunitate scazuta, sensibilitate la infectii – se va face o cura cu suc de catina, din care se beau 3 linguri, de patru ori pe zi, diluat cu putina apa sau suc de mere. Acest suc are puternice efecte remineralizante si vitaminizante, ajutand organismul sa lupte cu boala. Mai mult, fructul de catina are proprietati antibiotice, combatand direct infectiile bacteriene.
Adjuvant in gripa, bronsita, pneumonie – se iau zilnic 6 linguri de sirop de catina pe stomacul gol, cu putina apa. Este un stimulent imunitar rapid, mareste rezistenta organismului la accesele de febra, grabeste vindecarea.
Hemoragii interne – ca prim ajutor, pana la tratamentul medical de specialitate, se administreaza doua lingurite de pulbere de scoarta de catina pe stomacul gol, cu putina apa. Are efecte astri ngente si cicatrizante extrem de puternice.
Copii rahitici, distrofici, foarte sensibili la boli – se administreaza in fiecare zi cate 6 lingurite din amestecul in parti egale ale sucului de fructe cu decoctul de tulpini de catina. In ciuda gustului, are efecte remineralizante si vitaminizante inegalabile. In medicina populara romaneasca, se mai recomanda baile facute saptamanal cu decoct de tulpini de catina.
Diaree, dizenterie – ca remediu de urgenta, se iau 1-3 lingurite de pulbere de scoarta de catina. Pe termen lung, rezultate foarte bune se obtin prin tratamentul cu decoct de ramuri, din care se beau 3 cani pe zi. Are puternice efecte astringente si antibiotice (neutralizeaza bacteriile din intestin), fiind util si in tratarea enteritelor, colitelor, precum si a cistitelor hemoragice.
Catina in tratamente externeEczeme infectioase – se aplica pe locul afectat preparatul dezinfectant obtinut prin combinarea otetului din ramuri de catina cu cenusa rezultata in urma arderii lor. Aplicatia se face de doua ori pe zi, pana la completa vindecare.
Pentru protectia pielii impotriva razelor ultraviolete si a frigului – se recomanda combinarea a 50 de picaturi de ulei de catina cu o lingura dintr-un unguent obisnuit, obtinandu-se o crema cu virtuti de protectie excelente. In medicina populara, se folosea un preparat rudimentar, dar cu efecte uimitor de bune: trei linguri de pulbere fina de catina, obtinuta din fructele uscate prin macinare, urmata de o cernere ulterioara, se combinau cu patru linguri de unt si se amesteca bine pana la omogenizare. Aceasta unsoare se pastra la rece si se aplica de cate ori era nevoie.

Eu prepar catina in felul urmator : amestec boabele cu zahar, le pun in borcan si le tin in camara pana lasa siropul, apoi le pastrez in frigider.Iarna, pun cateva linguri de boabe si sirop in blender, adaug apa minerala, si mixez. Strecor si e gata sucul !

Surse: http://dulcecasa.blogspot.ro/2007/10/catina.html

                http://www.formula-as.ro/

Sucul de ghimbir (ghimbirata)

Este unul dintre sucurile mele preferate, motiv pentru care incep cu el 😉

Ingrediente:

1 litru de apa
o radacina de ghimbir, cam cat degetul mare
3-4 linguri de miere (zahar in lipsa)
1/2  lamaie,  sau intreaga (dupa gust)

Preparare:

Ghimbirul se curata si se taie marunt.
Lamaia se taie in bucatele mici cu tot cu coaja.
Se pun in blender impreuna cu mierea/zaharul si apa, se mixeaza bine, apoi se filtreaza.
Se pastreaza la rece.

Se mai pot adauga 1-2 mere si/sau 2-3 morcovi. Exista multe retete, aceasta este insa cea mai simpla. Iti poti pune imaginatia la lucru;)

Se folosesc radacinile foarte bine dezvoltate ale plantei, ramificate, cu coaja de culoare bej-cenusie si cu un gust puternic picant. Consumate proaspete (aceste radacini se gasesc la caserola sau chiar la kilogram in supermarketuri), ele au, pe langa gustul picant, si o aroma extrem de placuta, care aduce oarecum cu cea a cojii de lamaie sau de grepfruit. Desi e foarte folosit in alimentatie, ghimbirul este considerat o planta medicinala de prima mana, sute de studii medicale extrem de bine documentate fiindu-i consacrate in ultimii ani.

Exista sute de retete cu ghimbir provenite de pe diferitele meridiane ale lumii. Din el, australienii obtin o bere extrem de apreciata, chinezii fac prajituri si serbeturi, thailandezii si malaezienii prepara mancaruri diverse, in timp ce in Statele Unite si Europa, sucurile si dulciurile cu ghimbir tind sa inlocuiasca produsele similare traditionale.

Indicatii

* Ceaiul de ghimbir este un bun remediu in raceli, fiind un calmant ideal in inflamatiile gatului, sinuzite, raguseala, febra, eliminare de mucozitati si congestii respiratorii.
* In caz de tuse, stoarceti o radacina de planta si amestecati sucul cu putina miere si 250 ml apa fierbinte. Beti cate 1-2 cani pe zi pana la disparitia tusei.
* Dupa o masa copioasa, infuzia de ghimbir este ideala si ajuta la eliminarea gazelor din stomac sau intestine.
* In functie de cantitatea consumata, planta poate avea efect constipant sau laxativ. Daca se mananca mai mult de 10 g de ghimbir in timpul mesei, are efect constipant, in  timp ce o cantitate mai mica este laxativa.
* In caz de greata sau indigestie se tine sub limba o bucatica de radacina  de ghimbir sau se mananca 2-3 bucatele de tulpina de ghimbir proaspat. Senzatia de greata si voma va disparea imediat.
* In caz de sughit rebel, o cana de suc din aceasta planta poate fi utila.
* Este util in caz de astenie, fatigabilitate sexuala, impotenta, frigiditate.
* Aplicat pe piele, ghimbirul mareste rezistenta la frig. Se recomanda  extern in: reumatism, poliartrita reumatoida – frictiuni; dureri in gat – gargara cu tinctura diluata; sensibilitate la frig – frectii energice cu tinctura timp de cateva minute, dupa care se aplica un unguent.

Alte retete:

Ceai marocan de ghimbir

Ceai verde cu ghimbir si lamaie

Suc de morcovi, mere si ghimbir

Spor la treaba!  Astept pareri 😉